Dezbaterea cea din urma

Azi a fost dezbaterea candidatilor la prezidentiale. Nu a tuturor, doar a celor care conteaza. O sa fiu succinta, pentru ca e tarziu, iar oboseala-i mare.

Din pacate n-am putut sa ma uit de la inceput. Am deschis televizorul abia  pe la 7 si ceva, cand m-am trezit. Crin tocmai isi termina discursul, si imi pare rau ca l-am ratat. Dar am prins apelul baselului catre mila cetatenilor, care isi doreste ca romanii, fiind un popor melancolic, sa-l voteze de dragul vremurilor apuse. Not gonna happen.

O sa o iau de la cel mai rau la cel mai bine:

baselu’: Obosit, vlaguit. Un om care tremura, citind scrisoarea lui Crin catre Boc. De ce? Pentru ca era irelevanta. Pentru ca se agata de orice detaliu, ca o maimuta care se agata de o ramurica. Si de fiecare data a cazut. A spus ca “Educatia e o prioritate majora”. Normal, e prioritar sa scoatem tampiti pe banda,nu? Printre alte citate amuzante, mai numaram:

“Criza morala are la baza cateva intamplari” (Amintiri din copilarie, a lui Ion Creanga, are la baza cateva intamplari. O criza morala are la baza ceva cat se poate de premeditat.)

“Modelul prezidential. Hahahahaha adica eu” (Vai de capul nostru.)

“Au fost pur si simplu greseli omenesti” (Aici, daca-mi permiteti, vreau sa inserez pledoaria lui “Pur si simplu” de pe blog-ul vechi:

Nimic nu e pur si simplu. “Pur si simplu” nu exista. Totul e imbacsit si complicat.

Si stii de ce? Pentru ca nu e lumina. E intuneric ca dracu’. Nu degeaba se zice ca adevarul lumineaza calea. Dar ce te faci, ca fara adevar nu stii calea. Atunci pe ce pornesti? Pe drum de tara? Nu…ca si ala duce undeva.

Daca tot ce ar scoate oamenii pe gura ar fi “Pur si simplu”, nu ne-am mai confrunta cu incalzirea globala. N-am mai avea nevoie de atata oxigen, pentru ca ne-am fi propriul oxigen. Te-as respira, daca n-ai fi asa imbacsit si complicat. Degeaba te minti, nu esti nici pur si nici simplu.

“Pur si simplu” e utopic. E perfectiunea dincolo de perfectiune. E ceea ce-si doreste orice tzaran de la femeia lui. Nepangarita si slabutza in gandire. Si s-a intamplat vreodata? Nu. Daca-i pura nu-i simpla, si daca-i simpla nu-i pura. Clar.

“Pur si simplu” pica in lumea noastra ca o balega frumos mirositoare. Balega e pura si simpla. Insa mirosul, mirosul frumos e complex. E complicat. Imbacsit, nu prea. Dar al naibii de complicat. Daca ar fi simplu probabil n-ar fi asa frumos.

Pe final de lectie, ma simt nevoita sa specific un fapt. “Pur si simplu” nu este raspunsul, ci este intrebarea. “Pur si simplu” e folosit pentru a acoperi ceva imbacsit si complicat. Insa “Pur si simplu” are panza subtire si translucida. Daca ma straduiesc putin, pot sa vad clar tot ce e sub “Pur si simplu”. E al naibii de urat si scarbos.)

Pana si Geoana l-a combatut pe basel.

Geoana: Limbaj de lemn si pupincurism maxim. A spus multe,dar n-a transmis nimic. Intrebari de-ale lui Crin au ramas fara raspuns concret, deci putem spune ca e un rege al eschivarii. Presedinte oricum nu va fi.

Crin Antonescu: Singurul candidat “alive” dintre toti. A dat dovada de caracter, de exuberanta, de vivacitate, era insufletit si a reusit sa anime o  dezbatere insipida. Nu ne-a plictisit cu promisiuni desarte. Ne-a spus ce a avut de zis la obiect, a punctat totul excelent.

Votat: Crin Antonescu!

Campanie ANTI-bashescu

N-ati vrea, totusi, sa TRAITI bine?

Pentru toti cei pentru care viitorul nu conteaza. Pentru toti cei care sunt egoisti. Pentru toti cei pentru care banul facut rapid la negru e mai valoros decat un leu muncit cinstit. Pentru toti cei care sunt gata sa calce pe cadavre pentru cateva zile de “glorie”. Pentru toti cei care sunt gata sa-si sacrifice libertatea pentru o iluzie. Pentru toti tampitii pe care i-a scos scoala. Pentru toti marlanii, needucatii si ignorantii. Pentru cei care nu mai cred in nimic, dar il voteaza pe Basescu din teribilism. Sau pentru cei care cred in Basescu.

Romania pierde oamenii de valoare din cauza voastra. In loc sa plece otrava, pleaca medicamentul.

Romania e un mar. Voi sunteti viermii.

(Leapsa preluata de la Doilar)

…and That Was It!

Astazi, dupa ce am ajutat niste copii dragalasi sa picteze becuri (actiune organizata de RecoLamp, care mai dureaza pana maine la ora 15:00 la Plaza -zona Rotonda-), am fost la cinema.  N-am mai fost sa vad un film de mult, gratie programului incarcat care imi da de furca de ceva vreme.  Astazi insa am facut exceptia de la regula, si a meritat intru totul.

Am vazut “This Is It“, filmul care este rezultatul repetitiilor lui MICHAEL JACKSON pentru turneul omonim. A fost induiosator si miscator. A dezvaluit un om care, secat de puteri, a vrut sa isi multumeasca fanii pentru ultima oara.

Eu nu apartin de generatia Michael Jackson, n-am crescut pe muzica lui si nici n-am avut timpul sa-l apreciez la adevarata lui valoare. MJ e fenomenul generatiei parintilor mei, si probabil al generatiei unora dintre cei care citesc acest post. A fost un simbol al anilor ‘80 si al anilor ‘90, la fel cum a fost si Elvis pentru vremea lui, sau Jimi Hendrix, sau Queen.

Filmul este presarat cu interviuri ale dansatorilor lui, cu fractiuni din cantecele ce urmau sa fie prezentate in show-ul final, dar si cu cateva cuvinte din partea Regelui Pop – un adevarat adept al credintei, iubirii si al protejarii planetei. Chiar el spune ca “mai avem 4 ani sa salvam planeta, pana nu e prea tarziu”. Eu zic ca mai avem chiar mai putin.

Ce e mai trist e faptul ca generatia mea n-a avut (si nici nu are) un astfel de simbol, un profesionist in muzica, cineva care sa fie in stare sa mobilizeze masele intr-un asemenea fel. Cand urca pe scena, emana carisma prin toti porii, oamenii erau vrajiti de miscarile lui “nepamantene”; de talentul lui iesit din comun.

Va recomand tuturor sa mergeti sa vizionati filmul, ruleaza doar doua saptamani in cinema-uri si merita sa vedeti munca unui artist legendar!

De ce il sustin pe Crin

Raspunsul evident ar fi: pentru ca vreau si pentru ca pot. Insa atunci sustinerea mea n-ar fi cu nimic diferita decat aceea a sustinatorilor lu’ basel, lui Geoana sau a lui Becali; as fi o persoana vadit influentata de campaniile agresive si de promisiunile irealizabile ale candidatilor mediocri. Si oricum, atunci n-as mai fi sectanta

( -SÉCTĂ ~e f. 1) Comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2) fig. Grup de persoane izolate, care susțin o doctrină filozofică, politică etc. /<lat. secta, fr. secte – –>Deci ori ne inchinam la Crin, ori traim in varful muntelui si scriem pe bloguri prin telepatie)

Il sustin pe Crin Antonescu pentru ca merita. Presedintele ar trebui sa fie un model de urmat pentru cetatenii unei tari, iar Romania a fost prea mult timp sufocata de marlani inculti, de ’smecheri cu chef de bashcalie’, de lenesi egoisti, lacomi si ostentativi, care se mandresc cu prostia lor abundenta.

Este, intr-adevar, timpul pentru un presedinte de bun simt, care sa ne poata oferi acea tara pentru care poporul roman a luptat la revolutie . Cine indrazneste sa ma contrazica e fie comunist, fie nebun, fie criminal. In sfarsit, dupa 20 de ani, e timpul pentru schimbare. E timpul sa avem un model de caracter pentru poporul roman si un reprezentant onorabil, stapan pe sine si fara chelie.

Nu ma consider un ‘postac’ doar pentru simplul motiv ca il sustin public pe Crin Antonescu, si incerc sa ma fac auzita. Am motive, pe care le expun de fiecare data, si care sunt relevante pentru fiecare om neatins de plaga raspandita de basesc si de breslasii acestuia. Aceasta etichetare a anumitor membri PNL mi se pare absurda, mai ales pentru faptul ca scoate la iveala radacinile comuniste adanc insamantate in unii internauti (sau gena imbecilitatii, una din doua).

Sunt doar un copil, care ma trezesc plonjand intr-o lume din care trebuie tot timpul sa aleg raul cel mai mic. Acum am puterea sa votez, si desi e o putere foarte mica, imi reamintesc constant ca oceanul este alcatuit din picaturi de apa. Voi alege omul care nu a dezamagit pana acum, in speranta ca nici nu o va face. E, oricum, o sansa la normalitate mult mai buna decat alternativele. Si, sa fie clar, eu nu vad in Crin raul cel mai mic, ci un candidat cu potential foarte mare.

Pe final, vreau sa-l nominalizez pe Alexandru Marin ca si “guru liberal blogosferic” intru primirea premiului “Don Quijote”, pentru instigare la normalitate si pentru ca duce o lupta neobosita. Fii tare, nu lasa morile sa te infranga! )

Bucuresti – orasul tuturor prostilitatilor

Baneasa. Ora 18:45. Podul este neobisnuit de liber, ajung la Piata Presei in 15 minute de la IKEA.

Piata Presei. Ora 19:00. O singura banda circula fluid, banda dinspre Baneasa. Politisti in intersectie, cozi kilometrice in toate celelalte sensuri de mers. Se vede ca va trece o coloana oficiala. Claxoanele se aud ca un sunet prelung si monoton, soferii negasind o alta cale de a protesta impotriva stationarii fara rost la semafor.
Din departare se aude girofarul unei ambulante. Pe masura ce se apropie, un politist o ia inspre acea directie. Soferul ambulantei se strecoara abil printre masinile de pe contrasens, pentru ca in final sa trebuiasca sa evite politistul care incerca sa-l opreasca. Normal, coloana oficiala avea intaietate fata de ambulanta.

Piata Presei. Ora 19:10. Tramvaiele 41 stau blocate in intersectie. Abia dupa ce trece coloana oficiala, incep si tramvaiele sa circule. In 41 e un cersetor care “canta” la o clapa electrica o melodie de carciuma. Si inca una. Si inca una. Oamenii sunt vadit deranjati si incep sa devina impacienti. Numai un singur barbat il asculta si il incurajeaza.
La un momentdat, cineva ii face observatie cersetorului, ii expune comportamentul deranjant si il someaza sa se dea jos din mijlocul de transport in comun. Dar, cum in orice situatie trebuie sa existe un Gica Contra, cineva care sa incurajeze un comportament degradant si deranjant, a aparut si in situatia de fata barbatul care incuraja pe “talentos”. Cu un vocabular demn de mahala si cu amenintari violente, l-a redus la tacere pe saracul om cu spirit civic.

MORALA:

Nu vom ajunge niciodata o capitala cu adevarat Europeana, atata timp cat o coloana oficiala are prioritate in fata unei ambulante, atata timp cat drumul lin al vreunui demnitar e mai important decat viata unui om.
Nu vom face niciodata parte din Europa atata timp cat avem cetateni fara respect, “romani basescieni”, oameni care incurajeaza degradarea sociala, comportamentul lasciv si deranjant si in definitiv persoane egoiste, fara respect si bun simt.
Degeaba ne plangem de nivel de trai scazut cand noi, cetatenii, il mentinem astfel. Uitam ca mai avem si vecini, si persoane in jurul nostru de care trebuie sa tinem cont. Vrem sa schimbam tara pentru noi, fara sa incercam sa o schimbam macar pentru copiii nostri.
Degeaba avem puterea, daca nu o folosim cum trebuie.
(Aceasta nu este o plangere patetica, e un strigat de disperare. Daca ma aude cineva, sa-mi demonstreze. )

Emil a facut BOC

Motiunea de cenzura a trecut, si Boc a cazut.

Se mai indoieste cineva ca TOT basescul are de profitat de pe urma acestui fapt?

ANUNT IMPORTANT

CUMPAR TIMP!!!! PLATESC ORICAT!!!

Lasand gluma (care nu e chiar gluma) la o parte, timpul se scurge din ce in ce mai repede, si toata lumea o resimte. De vina e rezonanta Schumann, a carei frecventa a crescut in ultimii ani, rezultand in contractia timpului.

Asta, sau faptul ca oamenii isi traiesc vietile de parca maine ar inceta sa mai existe. Totul merge intr-un ritm atat de alert incat nimeni nu mai intelege nimic din viata. Doar o traieste. Si-atat. Iar eu, “Ultimul Mohican”, trebuie sa ma conformez si sa traiesc cat mai multe intr-un timp cat mai scurt, sa ma consum. Insa lumea uita ca o floare se ofileste daca primeste prea multa apa de-odata.

Unde a disparut “savureaza clipa”?

Din ciclul “Becali si politica”

Astazi (defapt ieri, daca ceasul de la PC  indica ora corecta), George (ca Gigi nu se mai potriveste de cand e Europarlamentar, si este salutat de toata lumea- adica de portari) Becali si-a lansat candidatura la prezidentiale, dupa ce a reusit sa stranga 270 000 semnaturi (si-o fi fortat oile sa semneze?). Desigur ca evenimentul nu putea sa se scurga fara incidente. Problema era ca Becali privea de sus microfoanele, care nu se puteau ridica la inaltimea lui. Insa nici el nu putea sa se coboare sub nivelul ascultatorilor sai.

Si astfel, paseste in randul candidatilor care promit imposibilul, cu un slogan demn de Tanar si nelinistit – “Credinta, nadejde si dragoste”. A facut si o afirmatie parca rupta din romanele Sci-Fi :”il va bate” la urne pe liberalul Crin Antonescu.

Pare-se ca Gigel a avut iar niste premonitii de genul celor cu “Steaua va castiga cupa!” – premonitii care nu s-au adeverit. Deci, o noapte placuta va doresc, si incercati sa va pastrati visele pentru voi insiva; luati contraexemplu de la Becali.

Unele lucruri nu se schimba niciodata

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Simt nevoia s-o repet, ca o mantra, pentru ca poate candva nu voi mai fi mirata, sau surprinsa, cand merg pe strada intr-un outfit decent si se trezesc Bucurestenti cu figuri de provinciali (sau provinciali cu figuri de Bucuresti) sa faca remarci nelalocul lor. Sau cand aceeasi Bucuresteni arunca resturile mesei de pranz pe jos, fara sa se gandeasca ce s-ar intampla daca fiecare ar face acelasi lucru.

Mama imi povestea despre o prietena de-a ei, moldoveanca de peste prut. Desi la 40 de ani, e o femeie foarte chic, care arata bestial. Insa, era foarte indignata de faptul ca barbatii gasesc anumite replici de agatat obscene atunci cand vad o femeie frumoasa si imbracata intr-un stil care nu este neaparat sumar, dar lasa sa se vada anumite bucati din corp. A mentionat si ca in Moldova nu a auzit niciodata un comentariu la adresa ei, oricat de scurta era fusta pe care o purta.

De multa vreme incerc sa imi dau seama ce ar putea sa-i determine pe romani sa-si schimbe atitudinea fata de semenii lor si fata de “casa” lor, romanica noastra. In mintea mea, am incercat toate posibilitatile, si in final n-a mers niciuna.

Vreau sa stiu care e solutia. M-am saturat sa caut raspunsuri de una singura. Deci, care e solutia?

1h 30 pe pod Baneasa = 20 de minute mers alert pe jos

Astazi am trecut prin incercarea cea din urma.

Dupa cum probabil stiti si voi (sau probabil n-aveti habar, dar va aduc eu la cunostinta), soseaua Bucuresti-Ploiesti, mai exact portiunea pod Baneasa (IKEA)-directie de mers spre intrarea in Bucuresti, este un calvar de la ora 7 dimineata pana la 10 seara. Omul de rand isi poate petrece de la 1 pana la 2 ore intr-un mijloc de transport pe patru roti, avansand cu cativa metri la fiecare 5 minute.

Facand acest drum zilnic, in jurul orei 3 dupa-amiaza, pot sa spun ca este timp destul pentru a lua masa, a va face siesta de dupa si a citi cateva pagini dintr-o carte sau un ziar. Asta daca nu va jeneaza calatorii din transportul in comun si daca nu sunteti la volan.

Trecand peste cele cateva avantaje, daca pot spune asa, calatoria pe pod Baneasa la ora 3 dupa-amiaza, printr-un soare toropitor si un 301 fara aer conditionat poate fi cel mai urat cosmar. Este sursa tuturor bolilor de ficat, tuturor migrenelor si a catorva boli mentale. Parca toate masinile din Romania vor sa intre in Bucuresti deodata exact pe acea sosea.

Nemaisuportand traseul, pentru ca la un momentdat e normal sa clachez, am luat-o pe jos. Prin acel soare toropitor, prin praf si printre gaze de esapament, mi-am pus propriul mijloc de transport in functiune.

E foarte amuzant sa mergi pe langa o coloana interminabila  de masini si sa observi mutrele stresate si indignate ale soferilor, in timp ce ii depasesti gradual. Nu la fel de amuzanta este insa durerea de picioare dupa cativa kilometri buni de mers pe jos.

Per total, azi am parcurs distanta in aproape 20 de minute, per pedes. Joia trecuta am parcurs-o in 1 ora si 30 de minute, cu autobuzul.

Concluzii:

-Bucurestiul nu e locul pentru masini scumpe, cu cai multi putere. Decat daca sunt cai cu aripi.

-Transportul in comun ar merge excelent, daca nu ar apela fiecare la masina personala de fiecare data cand are un drum de facut. (Inutilitatea unui astfel de vehicul creste invers proportional cu kilogramele blondei din spatele volanului unui SUV)

-Pana cand o sa se finalizeze pasajul subteran de la intersectia Sos.Bucuresti-Ploiesti – Ion Ionescu de la Brad, iar circulatia n-o sa se mai gatuie acolo, ci la intersectia cu Ficusului, eu nu voi mai fi in Romania. Deci n-o s-o vad si pe asta.

-E bine s-o iei la picior din cand in cand, insa pot sa promit ca maine n-o sa repet experienta. Febra musculara nu ma lasa.

Si asa, pe o nota de final, imi permit sa rad in gand de autostrazile suspendate ale domnului Oprescu, si sa ma intreb (asta daca va voi vreodata sa-si concretizeze fantezia) cata sufocare mai suporta Bucurestiul (si bucurestenii)?