O saptamana nebuna, terminata demential. Astfel pot fi descrise cele mai importante  6 zile din viata mea de pana acum. Caci stiu, stiu ca ma asteapta mult mai mult de-atat.

Ieri am facut 18 ani. Am devenit „legala”. Pentru mine, varsta de 18 ani parea acel hop de care daca treceai, viata cu siguranta ti se va schimba radical. Sunt o persoana care nu-si face prea multe sperante, pentru ca sperantele aduc cu sine dezamagiri mari atunci cand nu sunt finalizate in realizari. Prefer sa fiu surprinsa, decat dezamagita.

Insa, de ziua mea, de majoratul meu, mi-am permis sa-mi fac sperante. Sperante pentru mai bine, sperante pentru schimbare, sperante pentru libertate. Dar libertatea e putere, si odata cu puterea vine si responsabilitatea.

Asta-noapte am reusit sa gust un pic din ce inseamna 18 ani. Am avut o petrecere superba, alaturi de toti cei pentru care insemn ceva. Am vazut ce inseamna libertate, ce poate sa insemne prea multa libertate si mai ales nevoia de responsabilitate. Eu zic ca m-am descurcat onorabil ca proaspat intrata in „lumea celor mari”, desi stiu ca ma asteapta incercari dificile.

Nu ma simt diferit, nu gandesc diferit, nu simt diferit. Sunt tot eu, Irina Iliescu, poate cu putin mai multa experienta de viata. Dar stiu ca de-a lungul timpului ma voi schimba, viata garanteaza asta. Sper ca ma voi schimba in mai bine, aceasta e speranta mea „de 18 ani”; sper ca voi ajunge departe si voi lasa numai bine in urma; sper ca lumea sa fie pregatita pentru mine, si sper ca eu sa nu o dezamagesc.

Si nu in ultimul rand, sper sa am alaturi oamenii care au fost acolo pentru mine si pana acum, dar si pe multi altii!