N-am mai scris de mult, stiu, si imi pare rau. Imi cer pe aceasta cale scuze tuturor celor care m-au urmarit pana acum, si pe care i-am dezamagit oarecum. N-am mai scris pentru ca timpul nu mi-a permis, iar subiectele cu adevarat importante mi-au lipsit cu desavarsire. Si sa fie clar, NU aveam de gand sa parasesc blog-/sa-l sterg la fel cum au facut alti lasi care, vazand ca la putere a venit insusi blamatul natiunii, au vrut sa fuga de cuvintele spuse pentru a nu fi ajunsi de consecinte.

Trecem peste.

Astazi s-a intamplat primul pas in lupta contra coruptiei in sistemul instaurarilor in functie, pe motivul „esti in partid, hai ca te baga tata daca esti fata buna”. Cred ca intelegeti ce vreau sa zic.

La ora 7 seara primesc un telefon: „Alo, Irina, cred ca mi s-a intamplat cel mai important lucru din viata mea.” Un prieten foarte bun de-al meu, elev al Scolii Centrale Bucuresti, mi-a povestit cu o voce insufletita toata intamplarea.

Cum a venit delegatie de la minister sa o dea jos pe mult iubita directoare Maria Cojescu si sa o inlocuiasca cu  Rodica Coman, o fata de 29 de ani, abia iesita de pe bancile facultatii (absolventa magna cum laude a probei orale) si evident, proaspat activista in nou-vechiul partid de oportunitate PD-L. Cum un elev a aflat vestea de la un profesor dezamagit si a raspandit in toata scoala.

„Cand am aflat ne-am dus sa-i intrebam: De ce o dau jos pe directoare? N-au stiut ce sa ne raspunda, erau incurcati, apoi au spus ca nu e treaba noastra.” Daca in democratie nu numai elevii, dar nici macar profesorii unei scoli nu au dreptul la o explicatie, atunci imi pare rau sa o spun, dar asta nu mai e democratie. E comunismul impachetat in hartie de cadou, cu o fundita rosie, si cu un biletel agatat pe care scrie „Pentru voi, dragii mei, pentru ca meritati pe deplin”.

„Irina, iti spun ca toata scoala a innebunit, elevii de a12-a care aveau simulare la bac au iesit din simulare,  profesorii au spus ca nu avem absente, cei care participam la revolta, directoarea noua s-a baricadat in birou si apoi a iesit pe usa din spate…” Suna cunoscut? N-o fi luat exemplu de la raposat?

Ce mi s-a parut incredibil a fost ca nu am vazut pe la stiri nimic. Parca dinadins se incearca musamalizarea cazului. Dar cu orice pret, acest caz trebuie facut cat mai public. E un inceput de schimbare, un inceput cu potential. Depinde nu numai de tinerii din tara, dar si de cei satui de coruptie, satui de acel „picior in gat” simtit la tot pasul in orice institutie publica.

Maine e ziua cea mare. Maine, nu numai actualii elevi ai Scolii Centrale, ci si fostele generatii sunt convocate la mica miscare cu speranta ca se vor indrepta catre ceva mare. Elevii din Scoala Centrala isi merita directoarea inapoi. Au mai luptat pentru ea o data si au reusit; de ce nu ar iesi victoriosi si din aceasta batalie?

Azi e la Centrala, maine-i si in tara!!

Anunțuri