politica


Ma intristeaza ce se intampla in Romania in ultima vreme. Nu voi folosi cuvinte mari ca sa descriu evenimente mici. Cert este ca manipularea a atins cote maxime. Haideti sa va explic de ce:

  • romanii au manifestat in ultima decada un dezinteres in legatura cu votul, procentul votantilor activi rar depasind 50%;
  • in ciuda acestui fapt, pragul impus a fost de 50% plus 1 vot (nu plus 1%, asa cum cred unii), un prag ce ar fi putut fi atins oricum cu greu;
  • PDL a instigat la nemanifestarea unui drept democratic fundamental, prin care ei ar castiga printr-un procedeu pe care as vrea sa-l numesc „vot adaugat” (merge pe principiul „valoare adaugata”, in masura in care un maieu costa 20 de lei, dar daca scrie gucci pe el, costa 5 milioane)
  • in conditiile in care sustinatorii PDL nu au votat si sustinatorii UDMR nu au votat, ceea ce ar constitui un procent de 35% pe putin, un procent de peste 45% s-au prezentat in mod sigur la urne, ceea ce ar insemna ca doar 20% dintre romani au fost complet dezinteresati de situatia din Romania (asta fara sa ii punem la socoteala pe cei care nu au mai apucat sa voteze)

In conditiile acestea, PDL au declarat ca invalidarea referendumului este dovada sustinerii PDL din partea a peste 50% din populatie. Deci, cei 20% dintre dezinteresati, care probabil au fost scarbiti cu totul de situatia din Romania, au fost rapid asimilati ca fiind sustinatori PDL. Au stiut ca aceasta e singura lor cale, sa mai adauge „valoarea” de 20% voturilor lor, o valoare care nu le apartinea de drept si care a fost insusita printr-un procedeu las.

Nu sunt partizan USL si nici PDL, dar sunt adepta schimbarii. Consider ca 10 ani e prea mult pentru un singur partid, un singur presedinte. Nu vom avea o tara lipsita de coruptie sau marsavii, dar daca ramanem prea mult cu acelasi conducator, riscam sa lasam toata problema asta sa ajunga prea departe.

Sa fie clar, „nicio opinie” nu ar trebui niciodata sa insemne o opinie. Sa nu lasam valoarea adaugata sa patrunda si in principii, alegeri si drepturi. Pana la urma, sunt singurele lucruri pentru care (inca) nu suntem impozitati.

🙂

Anunțuri

In ’89, revolutia a durat cateva zile. Acum, parca ar fi o reclama la viagra. Ma gasesc intrebandu-ma „Oare s-au terminat protestele?” sau „Se mai intampla ceva pe la Universitate”? Apoi, deschid televizorul si mai vad, printre mondenitati si accidente, cativa protestatari obositi, fiecare scandand ce-l doare (exceptie facandu-se, evident, ziua de marti, cand s-au adunat 10.000 de oameni din TOATA TARA pentru un miting la Victoriei).

Singura explicatie logica pe care o gasesc pentru trenarea protestelor este…nehotararea populatiei. In ’89, scopul era clar: jos Ceausescu. In mod indubitabil, populatia se saturase de el si implicit de actiunile sale tiranice. Acum, scopul se divide in mai multe subscopuri, fiecare in cautare de reprezentanti. „Jos, Basescu”, „Jos guvernul Boc”, „Nu vrem USL”, „Vrem salarii mari”, „Vrem sa muncim in tara”, „Mi-e foame”, „Vrem sistem de invatamant calumea”, si lista poate continua la nesfarsit (dar eu nu).

E simplu. Sistemul nu cade pentru ca cei care protesteaza nu sunt uniti in scopuri. In 23 de ani, pare ca ne-am pierdut in detalii. Atata vreme cat protestele nu vor avea un numitor comun, este si normal sa nu se petreaca nicio schimbare.

Intre timp, cat noi ne hotaram ce sa scandam, se petrec abuzuri in serviciu pe seama noastra. Este clar ca nu noi am inceput aceste revolte. Vreau sa cred, in mod sincer, ca am fi avut lucruri mai importante, mai stringente pentru care sa luptam decat Raed Arafat. Mediatizarea Antenei nu a facut decat sa-mi intareasca presupunerile cum ca totul nu e decat o lupta intre „grei”, si in piata li s-a dat drumul pionilor.

In principiu, stim impotriva cui luptam, dar nu stim de partea cui suntem. Pana cand nu vom avea un lider caristmatic, in stare sa ne reprezinte nevoile si sa ne ghideze in aceasta lupta contra puterii actuale, nu vom putea razbi. Acesta este cruntul adevar. Pentru ca nu putem da jos puterea fara sa venim cu solutia.

Din pacate, clasa politica din romania trebuie sa se reinventeze, iar timpul e scurt. Poporul roman nu a fost unul dintre cele mai muncitoare popoare, ce-i drept, dar am fost, pana de curand, un popor de oameni destepti. De aceea, mai tot timpul ne-am ales oameni destepti sa ne reprezinte. Conducatorul e oglinda poporului. Dar, de 8 ani incoace, romanii au facut o greseala teribila.

Ce s-a intamplat cu noi? Eram matematicieni, inventatori, intreprinzatori…acum privim avizi la asistentele lu’ Capatos, batai intre dive si „reality-show-uri” penibile. Am lasat de-o parte creionul si foaia pentru un ecran care ne bombardeaza cu ignoranta. Mamele de noua generatie nu mai stiu sa faca supa cu galusti, dar sunt la curent cu rochia de mireasa a lu’ Tonciu.

Din pacate, romanii au ales, acum 8 ani, un reprezentant al clasei de jos. „Presedintele poporului”, i se mai spunea. Acest om, din pacate, nu a fost reprezentantul de seama, catre care trebuia sa ne uitam in sus, care ar fi trebuit sa ne dea imboldul de a fi mai buni in ceea ce facem, de a ne educa si de a ne imbunatati. A fost romanul care ne-a aratat ca se poate si daca nu esti educat, daca nu esti ambitios si daca nu muncesti. Ne-a aratat alte „valori”, ale unei romanii decazute, pe care noi le-am imbratisat cu usurinta si pe care le-am lasat sa devina tipare: smecheria, hotia, calcatul pe capete, needucarea.

In timp ce noi eram atat de ocupati sa ne incadram noilor tipare impuse de reprezentantul nostru, am uitat sa fim oameni. Am fost atat de entuziasmati de usurinta unui castig facil, precum presedintele nostru ales printr-o manevra de ultim moment, incat am lasat balta orice urma de comportament etic, doar pentru mirajul de a „trai bine”. Asta a ajuns acum Romania, asa au ajuns romanii: participantii unei curse, fara reguli, catre o viata imbelsugata pe spinarea altora.

Avem nevoie de altcineva. Cu tristete in suflet, spun ca avem nevoie de un strain, pentru a ne invata valorile pe care le aveam si noi candva. E clar ca Romania duce lipsa de modele, de exemple viabile. Si atunci, de ce nu am „importa” un conducator abil, la fel cum facem si cu celelalte produse din frigiderul nostru? Daca noi, ca romani, am hotarat demult, ca nu mai avem incredere in tara noastra, in produsele noastre, de ce sa nu facem la fel si cu reprezentantii nostri?

Acum un an, nici nu as fi vrut sa aud de asa ceva. Am fost, si sunt in continuare o patrioata. Treptat, insa, mi-a dat seama ca avem nevoie de un strain, pentru a ne invata sa fim iar ROMANI.

🙂

In ultimele zile a parut ca domneste un haos in Romania, atat din punctul de vedere al manifestarilor fizice cat si al scopului in sine. Oameni luand foc, jandarmi stingandu-i cu pulane. In loc de ninsoare, pietre. Gaze lacrimogene. Magazine devastate. Peisajul demn de plans al unei tari nedemne.

Guvernul s-a ascuns sub o piatra si a iesit abia azi, timid, in frunte cu un Boc confuz care face o declaratie inutila, urmat fiind de un ministru de interne de care nu am auzit pana acum, Traian Igas. Acest ministru, luandu-si „treaba” in serios ne explica noua nonsalant cum acei huligani vor fi gasiti si cum vor fi prevenite noi violente prin urmarirea mijloacelor de comunicare, in special a site-urilor de socializare. O declaratie care are SECU scrisa pe ea precum hainele de la Secuiana.

Oamenii sunt agitati, protesteaza din felurite motive, care mai de care mai personale:  „Nu am bani de medicamente”, „N-am ce pune pe masa”, „Taxele sunt prea mari”, „Avem o tara condusa de incompetenti”,  „Prea multe abuzuri de putere”, „Am prea multa violenta si nu pot s-o stapanesc”.

Adevarul e ca de mult timp se tot asteapta o schimbare si nu mai vine. Cu toate miscarile Occupy din lume, de unde mai pui si revoltele din Libia si Egipt, CEVA trebuia sa se intample, iar romanii, derutati, au zis ca trebuie sa iasa in strada cu orice pret. Din pacate, acolo unde sunt oameni derutati si disperati, sunt si capuse care apar pentru a se hrani de pe urma nemultumirii altora.

Da. Am fost sustinator Crin Antonescu acum doi ani, cand a candidat la presedintie. Acum, USL mi se pare o bataie de joc la adresa romaniei. PSD nu ar trebui sa aiba iar puterea, fie ea si divizata. Modul in care au ajuns sa vorbeasca despre oamenii de la universitate ca si cand ar fi sustinatorii lor mi se pare deja dovada unei disperari prostesti. Mi-ar placea sa cred ca romanii inca au proaspata in minte experienta din ’89, pentru a nu repeta aceleasi greseli.

Cat despre violentele care au loc in cadrul acestor prosteste, mi se par in mare parte orchestrate de aceeasi tagma care au instigat si la revolutia decembrista, dand vina pe „huligani” sau „ultrasi”. Da, intr-adevar, nu se poate schimbare fara sacrificii de ordin material si uman, dar deja am vazut cum apar parazitii sa suga din revoltele stradale acceptul unei natiuni pentru o alta vitrina. Fara echivoc, nici macar o persoana nu ar trebui sa se puna in pericol in van, atata timp cat sforile sunt inca trase de sus, de politicieni oportunisti.

Si, la urma urmei, nici oamenii nu stiu ce vor. De’asta pot fi manipulati si de PDL si de USL. Ei vor salarii mai mari, o alta lege a sanatatii, alta lege a educatiei, iar liderii partidelor sunt deja gata sa le ofere promisiunile zadarnice din fiecare an electoral.

De aceea, in loc sa fiu si eu acolo, la Universitate, alaturi de studenti, stau acasa si ma intreb…Dara eu, cu cine protestez?

🙂

Azi a fost dezbaterea candidatilor la prezidentiale. Nu a tuturor, doar a celor care conteaza. O sa fiu succinta, pentru ca e tarziu, iar oboseala-i mare.

Din pacate n-am putut sa ma uit de la inceput. Am deschis televizorul abia  pe la 7 si ceva, cand m-am trezit. Crin tocmai isi termina discursul, si imi pare rau ca l-am ratat. Dar am prins apelul baselului catre mila cetatenilor, care isi doreste ca romanii, fiind un popor melancolic, sa-l voteze de dragul vremurilor apuse. Not gonna happen.

O sa o iau de la cel mai rau la cel mai bine:

baselu’: Obosit, vlaguit. Un om care tremura, citind scrisoarea lui Crin catre Boc. De ce? Pentru ca era irelevanta. Pentru ca se agata de orice detaliu, ca o maimuta care se agata de o ramurica. Si de fiecare data a cazut. A spus ca „Educatia e o prioritate majora”. Normal, e prioritar sa scoatem tampiti pe banda,nu? Printre alte citate amuzante, mai numaram:

„Criza morala are la baza cateva intamplari” (Amintiri din copilarie, a lui Ion Creanga, are la baza cateva intamplari. O criza morala are la baza ceva cat se poate de premeditat.)

„Modelul prezidential. Hahahahaha adica eu” (Vai de capul nostru.)

„Au fost pur si simplu greseli omenesti” (Aici, daca-mi permiteti, vreau sa inserez pledoaria lui „Pur si simplu” de pe blog-ul vechi:

Nimic nu e pur si simplu. „Pur si simplu” nu exista. Totul e imbacsit si complicat.

Si stii de ce? Pentru ca nu e lumina. E intuneric ca dracu’. Nu degeaba se zice ca adevarul lumineaza calea. Dar ce te faci, ca fara adevar nu stii calea. Atunci pe ce pornesti? Pe drum de tara? Nu…ca si ala duce undeva.

Daca tot ce ar scoate oamenii pe gura ar fi „Pur si simplu”, nu ne-am mai confrunta cu incalzirea globala. N-am mai avea nevoie de atata oxigen, pentru ca ne-am fi propriul oxigen. Te-as respira, daca n-ai fi asa imbacsit si complicat. Degeaba te minti, nu esti nici pur si nici simplu.

„Pur si simplu” e utopic. E perfectiunea dincolo de perfectiune. E ceea ce-si doreste orice tzaran de la femeia lui. Nepangarita si slabutza in gandire. Si s-a intamplat vreodata? Nu. Daca-i pura nu-i simpla, si daca-i simpla nu-i pura. Clar.

„Pur si simplu” pica in lumea noastra ca o balega frumos mirositoare. Balega e pura si simpla. Insa mirosul, mirosul frumos e complex. E complicat. Imbacsit, nu prea. Dar al naibii de complicat. Daca ar fi simplu probabil n-ar fi asa frumos.

Pe final de lectie, ma simt nevoita sa specific un fapt. „Pur si simplu” nu este raspunsul, ci este intrebarea. „Pur si simplu” e folosit pentru a acoperi ceva imbacsit si complicat. Insa „Pur si simplu” are panza subtire si translucida. Daca ma straduiesc putin, pot sa vad clar tot ce e sub „Pur si simplu”. E al naibii de urat si scarbos.)

Pana si Geoana l-a combatut pe basel.

Geoana: Limbaj de lemn si pupincurism maxim. A spus multe,dar n-a transmis nimic. Intrebari de-ale lui Crin au ramas fara raspuns concret, deci putem spune ca e un rege al eschivarii. Presedinte oricum nu va fi.

Crin Antonescu: Singurul candidat „alive” dintre toti. A dat dovada de caracter, de exuberanta, de vivacitate, era insufletit si a reusit sa anime o  dezbatere insipida. Nu ne-a plictisit cu promisiuni desarte. Ne-a spus ce a avut de zis la obiect, a punctat totul excelent.

Votat: Crin Antonescu!

N-ati vrea, totusi, sa TRAITI bine?1zl7zfo

Pentru toti cei pentru care viitorul nu conteaza. Pentru toti cei care sunt egoisti. Pentru toti cei pentru care banul facut rapid la negru e mai valoros decat un leu muncit cinstit. Pentru toti cei care sunt gata sa calce pe cadavre pentru cateva zile de „glorie”. Pentru toti cei care sunt gata sa-si sacrifice libertatea pentru o iluzie. Pentru toti tampitii pe care i-a scos scoala. Pentru toti marlanii, needucatii si ignorantii. Pentru cei care nu mai cred in nimic, dar il voteaza pe Basescu din teribilism. Sau pentru cei care cred in Basescu.

Romania pierde oamenii de valoare din cauza voastra. In loc sa plece otrava, pleaca medicamentul.

Romania e un mar. Voi sunteti viermii.

(Leapsa preluata de la Doilar)

Raspunsul evident ar fi: pentru ca vreau si pentru ca pot. Insa atunci sustinerea mea n-ar fi cu nimic diferita decat aceea a sustinatorilor lu’ basel, lui Geoana sau a lui Becali; as fi o persoana vadit influentata de campaniile agresive si de promisiunile irealizabile ale candidatilor mediocri. Si oricum, atunci n-as mai fi sectanta 🙂

( –SÉCTĂ ~e f. 1) Comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2) fig. Grup de persoane izolate, care susțin o doctrină filozofică, politică etc. /<lat. secta, fr. secte – –>Deci ori ne inchinam la Crin, ori traim in varful muntelui si scriem pe bloguri prin telepatie)

Il sustin pe Crin Antonescu pentru ca merita. Presedintele ar trebui sa fie un model de urmat pentru cetatenii unei tari, iar Romania a fost prea mult timp sufocata de marlani inculti, de ‘smecheri cu chef de bashcalie’, de lenesi egoisti, lacomi si ostentativi, care se mandresc cu prostia lor abundenta.

Este, intr-adevar, timpul pentru un presedinte de bun simt, care sa ne poata oferi acea tara pentru care poporul roman a luptat la revolutie . Cine indrazneste sa ma contrazica e fie comunist, fie nebun, fie criminal. In sfarsit, dupa 20 de ani, e timpul pentru schimbare. E timpul sa avem un model de caracter pentru poporul roman si un reprezentant onorabil, stapan pe sine si fara chelie.

Nu ma consider un ‘postac’ doar pentru simplul motiv ca il sustin public pe Crin Antonescu, si incerc sa ma fac auzita. Am motive, pe care le expun de fiecare data, si care sunt relevante pentru fiecare om neatins de plaga raspandita de basesc si de breslasii acestuia. Aceasta etichetare a anumitor membri PNL mi se pare absurda, mai ales pentru faptul ca scoate la iveala radacinile comuniste adanc insamantate in unii internauti (sau gena imbecilitatii, una din doua).

Sunt doar un copil, care ma trezesc plonjand intr-o lume din care trebuie tot timpul sa aleg raul cel mai mic. Acum am puterea sa votez, si desi e o putere foarte mica, imi reamintesc constant ca oceanul este alcatuit din picaturi de apa. Voi alege omul care nu a dezamagit pana acum, in speranta ca nici nu o va face. E, oricum, o sansa la normalitate mult mai buna decat alternativele. Si, sa fie clar, eu nu vad in Crin raul cel mai mic, ci un candidat cu potential foarte mare.

Pe final, vreau sa-l nominalizez pe Alexandru Marin ca si „guru liberal blogosferic” intru primirea premiului „Don Quijote”, pentru instigare la normalitate si pentru ca duce o lupta neobosita. Fii tare, nu lasa morile sa te infranga! :))

Motiunea de cenzura a trecut, si Boc a cazut.

Se mai indoieste cineva ca TOT basescul are de profitat de pe urma acestui fapt?

Pagina următoare »