De multa vreme am vrut sa-ti scriu aceasta scrisoare, dar tot timpul am amanat. Poate pentru ca am vrut sa gasesc cuvintele potrivite si nu le-am gasit, sau poate pentru ca am crezut ca vei reveni pe linia de plutire. Ceea ce iti voi spune aici, acum, stii si tu defapt, doar ca ai uitat, sau nu vrei sa recunosti…

Nu ai facut tot timpul alegerile corecte, si nu te invinuiesc. La urma-urmei, a gresi e omeneste. Insa ma intristezi cand nu inveti din greselile tale. Daca ai avea de suferit numai tu, probabil ca ai fi invatat pana acum. Dar tu nu intelegi ca faptele tale se rasfrang asupra celor din jur. Ar trebui sa fii un exemplu pentru copiii tai, pe cand tu esti doar un manual de instructiuni.

Esti egoist. Paradoxal, asta iti aduce suferinta. Nu ai inteles ca fericirea altora e si fericirea ta, iar nenorocirea altora ajunge sa fie si a ta. In loc sa trudesti atata pentru ceea ce iti doresti tu, mai gandeste-te si la copiii tai. Nu trai in prezent fara sa te gandesti la viitor, si aici nu ma refer la viitorul tau personal. Gandeste-te la viitorul celor care vor apuca mai multe zile ca tine, care vor trai cu mult dupa tine. Ce vrei sa le lasi lor? O lume nesigura, saracita si dezolanta? Nu fa aceeasi greseala ca si predecesorii tai! Gandeste-te ca ai avut, totusi o sansa mai buna decat cea pe care o oferi tu acum.

Nu vrei sa progresezi. Asta e adevarul. Daca nu vezi un castig, nu te intereseaza dezvoltarea personala. Tot mai multi copii privesc cartile intr-un mod eronat: „De ce sa citesc porcaria aia? Nu ma ajuta, si oricum nu inteleg nimic. Nici macar nu e cool.” Asta e plaga ce se raspandeste printre tinerii din ziua de azi. Tot ce pare mai dificil, tot ce impune o gandire mai profunda este catalogat drept ‘uncool’ si deci transformat intr-un teritoriu ‘offlimits.’ Cartile ne ajuta sa intelegem mai mult decat credem noi. Cartea este universul paralel in care iti permiti cate o escapada, din cand in cand. Cartea te invata. Cartea te educa, iti calauzeste drumul anevoios pe cararea asta ingusta catre cariera. Cartea te poate face fericit, daca esti dispus sa-i acorzi o sansa.

Ai uitat sa mai zambesti. Stiu, stiu, greutatile te apasa. Dar asta nu e o scuza sa ignori frumosul de langa tine. Da, exista frumos, e chiar sub nasul tau! Un apus frumos de soare, un cuplu in varsta tinandu-se de mana, vantul lin intr-o zi de toamna…peste tot exista frumos, dar trebuie sa il cauti cu privirea!

In schimb, tu nu oferi decat injuraturi, scuipati pe strada, gunoi si mistocareala. De ce nu vrei sa dai si altora prilejul de a vedea frumosul? De ce perseverezi intr-un comportament nedemn de o tara care a dat atat pentru poporul ei in trecut? Schimba-ti atitudinea si viata ta va fi ea insasi frumosul! Zambeste si tu macar unei persoane pe zi, si vei fi facut o persoana fericita, macar pentru o clipa…si cand vei uita toate acestea, nu scapa din vedere ca oceanul e alcatuit din picaturi de apa.

Prea multi ani ai aruncat la inaintare ograda vecinului pentru greselile proprii. Trebuie sa intelegi ca nu conteaza cine te conduce, conteaza cine esti.Totul sta in puterea ta. Iti trebuie doar rabdare si perseverenta.

Stiu ca nu mai vrei sa crezi. Te-ai saturat, ti-e lehamite. Nu mai vrei. Dar cineva mi-a spus odata ca orice e posibil, daca vrem. Da, intr-adevar, e posibil! Mi-a dat si mie speranta. Trebuie doar sa mai incerci, sa pornesti cu pasi mici, si vei ajunge la destinatie.  Da, cu pasi mici. De ce sa iei masina? N-ai mai invata nimic atunci, ar fi doar un drum nesemnificativ. Calatoria e un Bildung, si de multe ori e mai important ce inveti pe parcurs decat ce te-asteapta la linia de sosire.

Omule, nu uita ca esti ROMAN. Nu uita ca ai un trecut glorios in urma, pe care il dezonorezi cu al tau comportament lasciv si denigrator. Nu uita ca ai o datorie fata de tara, pentru ca ea si-a platit deja datoria fata de tine. Aproape ai secat-o, abia mai respira…Reinvie ROMANIA! Viitorul are nevoie de luptatori in prezent. Viitorul are nevoie de tine, omule. De tine, simplu, fara dorinte ascunse si oportunism mascat abil. Are nevoie de tine, ca om cinstit si optimist, ca om muncitor si altruist. Are nevoie de ROMANUL DIN TINE!

Onoreaza-ti tara, pentru ca ce-l ce-si reneaga radacinile se reneaga pe sine. Toti ne nastem undeva, dar cel ce se pierde pe drum ramane o umbra…

In cele din urma, te rog sa te regasesti. Va fi greu, dar va fi meritat efortul. Atunci, vei putea fi impacat cu tine insuti si vei gasi linistea dupa care tanjesti de atata vreme.

Si nu uita, omule, nu uita ca esti minunat! Nu uita ca soarele zambeste cand se joaca cu parul tau. Nu uita ca timpul se opreste in loc atunci cand esti fericit, doar pentru tine. Nu uita ca tu esti speranta cuiva. Nu uita ca poti fi mai mult decat esti, mult mai mult decat esti. Si nu uita ca, in final, nu depinde de nimeni altcineva decat de tine. Pentru ca tu esti propriu-ti univers…

Omule, nu uita de tine…

Va urma, candva…

Azi a fost dezbaterea candidatilor la prezidentiale. Nu a tuturor, doar a celor care conteaza. O sa fiu succinta, pentru ca e tarziu, iar oboseala-i mare.

Din pacate n-am putut sa ma uit de la inceput. Am deschis televizorul abia  pe la 7 si ceva, cand m-am trezit. Crin tocmai isi termina discursul, si imi pare rau ca l-am ratat. Dar am prins apelul baselului catre mila cetatenilor, care isi doreste ca romanii, fiind un popor melancolic, sa-l voteze de dragul vremurilor apuse. Not gonna happen.

O sa o iau de la cel mai rau la cel mai bine:

baselu’: Obosit, vlaguit. Un om care tremura, citind scrisoarea lui Crin catre Boc. De ce? Pentru ca era irelevanta. Pentru ca se agata de orice detaliu, ca o maimuta care se agata de o ramurica. Si de fiecare data a cazut. A spus ca „Educatia e o prioritate majora”. Normal, e prioritar sa scoatem tampiti pe banda,nu? Printre alte citate amuzante, mai numaram:

„Criza morala are la baza cateva intamplari” (Amintiri din copilarie, a lui Ion Creanga, are la baza cateva intamplari. O criza morala are la baza ceva cat se poate de premeditat.)

„Modelul prezidential. Hahahahaha adica eu” (Vai de capul nostru.)

„Au fost pur si simplu greseli omenesti” (Aici, daca-mi permiteti, vreau sa inserez pledoaria lui „Pur si simplu” de pe blog-ul vechi:

Nimic nu e pur si simplu. „Pur si simplu” nu exista. Totul e imbacsit si complicat.

Si stii de ce? Pentru ca nu e lumina. E intuneric ca dracu’. Nu degeaba se zice ca adevarul lumineaza calea. Dar ce te faci, ca fara adevar nu stii calea. Atunci pe ce pornesti? Pe drum de tara? Nu…ca si ala duce undeva.

Daca tot ce ar scoate oamenii pe gura ar fi „Pur si simplu”, nu ne-am mai confrunta cu incalzirea globala. N-am mai avea nevoie de atata oxigen, pentru ca ne-am fi propriul oxigen. Te-as respira, daca n-ai fi asa imbacsit si complicat. Degeaba te minti, nu esti nici pur si nici simplu.

„Pur si simplu” e utopic. E perfectiunea dincolo de perfectiune. E ceea ce-si doreste orice tzaran de la femeia lui. Nepangarita si slabutza in gandire. Si s-a intamplat vreodata? Nu. Daca-i pura nu-i simpla, si daca-i simpla nu-i pura. Clar.

„Pur si simplu” pica in lumea noastra ca o balega frumos mirositoare. Balega e pura si simpla. Insa mirosul, mirosul frumos e complex. E complicat. Imbacsit, nu prea. Dar al naibii de complicat. Daca ar fi simplu probabil n-ar fi asa frumos.

Pe final de lectie, ma simt nevoita sa specific un fapt. „Pur si simplu” nu este raspunsul, ci este intrebarea. „Pur si simplu” e folosit pentru a acoperi ceva imbacsit si complicat. Insa „Pur si simplu” are panza subtire si translucida. Daca ma straduiesc putin, pot sa vad clar tot ce e sub „Pur si simplu”. E al naibii de urat si scarbos.)

Pana si Geoana l-a combatut pe basel.

Geoana: Limbaj de lemn si pupincurism maxim. A spus multe,dar n-a transmis nimic. Intrebari de-ale lui Crin au ramas fara raspuns concret, deci putem spune ca e un rege al eschivarii. Presedinte oricum nu va fi.

Crin Antonescu: Singurul candidat „alive” dintre toti. A dat dovada de caracter, de exuberanta, de vivacitate, era insufletit si a reusit sa anime o  dezbatere insipida. Nu ne-a plictisit cu promisiuni desarte. Ne-a spus ce a avut de zis la obiect, a punctat totul excelent.

Votat: Crin Antonescu!

Raspunsul evident ar fi: pentru ca vreau si pentru ca pot. Insa atunci sustinerea mea n-ar fi cu nimic diferita decat aceea a sustinatorilor lu’ basel, lui Geoana sau a lui Becali; as fi o persoana vadit influentata de campaniile agresive si de promisiunile irealizabile ale candidatilor mediocri. Si oricum, atunci n-as mai fi sectanta 🙂

( –SÉCTĂ ~e f. 1) Comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2) fig. Grup de persoane izolate, care susțin o doctrină filozofică, politică etc. /<lat. secta, fr. secte – –>Deci ori ne inchinam la Crin, ori traim in varful muntelui si scriem pe bloguri prin telepatie)

Il sustin pe Crin Antonescu pentru ca merita. Presedintele ar trebui sa fie un model de urmat pentru cetatenii unei tari, iar Romania a fost prea mult timp sufocata de marlani inculti, de ‘smecheri cu chef de bashcalie’, de lenesi egoisti, lacomi si ostentativi, care se mandresc cu prostia lor abundenta.

Este, intr-adevar, timpul pentru un presedinte de bun simt, care sa ne poata oferi acea tara pentru care poporul roman a luptat la revolutie . Cine indrazneste sa ma contrazica e fie comunist, fie nebun, fie criminal. In sfarsit, dupa 20 de ani, e timpul pentru schimbare. E timpul sa avem un model de caracter pentru poporul roman si un reprezentant onorabil, stapan pe sine si fara chelie.

Nu ma consider un ‘postac’ doar pentru simplul motiv ca il sustin public pe Crin Antonescu, si incerc sa ma fac auzita. Am motive, pe care le expun de fiecare data, si care sunt relevante pentru fiecare om neatins de plaga raspandita de basesc si de breslasii acestuia. Aceasta etichetare a anumitor membri PNL mi se pare absurda, mai ales pentru faptul ca scoate la iveala radacinile comuniste adanc insamantate in unii internauti (sau gena imbecilitatii, una din doua).

Sunt doar un copil, care ma trezesc plonjand intr-o lume din care trebuie tot timpul sa aleg raul cel mai mic. Acum am puterea sa votez, si desi e o putere foarte mica, imi reamintesc constant ca oceanul este alcatuit din picaturi de apa. Voi alege omul care nu a dezamagit pana acum, in speranta ca nici nu o va face. E, oricum, o sansa la normalitate mult mai buna decat alternativele. Si, sa fie clar, eu nu vad in Crin raul cel mai mic, ci un candidat cu potential foarte mare.

Pe final, vreau sa-l nominalizez pe Alexandru Marin ca si „guru liberal blogosferic” intru primirea premiului „Don Quijote”, pentru instigare la normalitate si pentru ca duce o lupta neobosita. Fii tare, nu lasa morile sa te infranga! :))