Unele lucruri nu se schimba niciodata. Simt nevoia s-o repet, ca o mantra, pentru ca poate candva nu voi mai fi mirata, sau surprinsa, cand merg pe strada intr-un outfit decent si se trezesc Bucurestenti cu figuri de provinciali (sau provinciali cu figuri de Bucuresti) sa faca remarci nelalocul lor. Sau cand aceeasi Bucuresteni arunca resturile mesei de pranz pe jos, fara sa se gandeasca ce s-ar intampla daca fiecare ar face acelasi lucru.

Mama imi povestea despre o prietena de-a ei, moldoveanca de peste prut. Desi la 40 de ani, e o femeie foarte chic, care arata bestial. Insa, era foarte indignata de faptul ca barbatii gasesc anumite replici de agatat obscene atunci cand vad o femeie frumoasa si imbracata intr-un stil care nu este neaparat sumar, dar lasa sa se vada anumite bucati din corp. A mentionat si ca in Moldova nu a auzit niciodata un comentariu la adresa ei, oricat de scurta era fusta pe care o purta.

De multa vreme incerc sa imi dau seama ce ar putea sa-i determine pe romani sa-si schimbe atitudinea fata de semenii lor si fata de „casa” lor, romanica noastra. In mintea mea, am incercat toate posibilitatile, si in final n-a mers niciuna.

Vreau sa stiu care e solutia. M-am saturat sa caut raspunsuri de una singura. Deci, care e solutia?