Astazi am trecut prin incercarea cea din urma.

Dupa cum probabil stiti si voi (sau probabil n-aveti habar, dar va aduc eu la cunostinta), soseaua Bucuresti-Ploiesti, mai exact portiunea pod Baneasa (IKEA)-directie de mers spre intrarea in Bucuresti, este un calvar de la ora 7 dimineata pana la 10 seara. Omul de rand isi poate petrece de la 1 pana la 2 ore intr-un mijloc de transport pe patru roti, avansand cu cativa metri la fiecare 5 minute.

Facand acest drum zilnic, in jurul orei 3 dupa-amiaza, pot sa spun ca este timp destul pentru a lua masa, a va face siesta de dupa si a citi cateva pagini dintr-o carte sau un ziar. Asta daca nu va jeneaza calatorii din transportul in comun si daca nu sunteti la volan.

Trecand peste cele cateva avantaje, daca pot spune asa, calatoria pe pod Baneasa la ora 3 dupa-amiaza, printr-un soare toropitor si un 301 fara aer conditionat poate fi cel mai urat cosmar. Este sursa tuturor bolilor de ficat, tuturor migrenelor si a catorva boli mentale. Parca toate masinile din Romania vor sa intre in Bucuresti deodata exact pe acea sosea.

Nemaisuportand traseul, pentru ca la un momentdat e normal sa clachez, am luat-o pe jos. Prin acel soare toropitor, prin praf si printre gaze de esapament, mi-am pus propriul mijloc de transport in functiune.

E foarte amuzant sa mergi pe langa o coloana interminabila  de masini si sa observi mutrele stresate si indignate ale soferilor, in timp ce ii depasesti gradual. Nu la fel de amuzanta este insa durerea de picioare dupa cativa kilometri buni de mers pe jos.

Per total, azi am parcurs distanta in aproape 20 de minute, per pedes. Joia trecuta am parcurs-o in 1 ora si 30 de minute, cu autobuzul.

Concluzii:

-Bucurestiul nu e locul pentru masini scumpe, cu cai multi putere. Decat daca sunt cai cu aripi.

-Transportul in comun ar merge excelent, daca nu ar apela fiecare la masina personala de fiecare data cand are un drum de facut. (Inutilitatea unui astfel de vehicul creste invers proportional cu kilogramele blondei din spatele volanului unui SUV)

-Pana cand o sa se finalizeze pasajul subteran de la intersectia Sos.Bucuresti-Ploiesti – Ion Ionescu de la Brad, iar circulatia n-o sa se mai gatuie acolo, ci la intersectia cu Ficusului, eu nu voi mai fi in Romania. Deci n-o s-o vad si pe asta.

-E bine s-o iei la picior din cand in cand, insa pot sa promit ca maine n-o sa repet experienta. Febra musculara nu ma lasa.

Si asa, pe o nota de final, imi permit sa rad in gand de autostrazile suspendate ale domnului Oprescu, si sa ma intreb (asta daca va voi vreodata sa-si concretizeze fantezia) cata sufocare mai suporta Bucurestiul (si bucurestenii)?